Manifest pentru libertate!

Mă aflu într-o postură ingrată şi mă văd aproape neputinciosă pentru a nu ştiu câta oara în faţa sorţii!
Simt ca o parte din sufletul meu s-a rătăcit pe aleea unei vieţi ce ar fi trebui să fie liberă şi frumoasă. Frate (parte din sufletul meu), eşti atât de tânăr! Dă-ţi jos masca de om matur şi bucură-te de viaţă! Nu fi egoist, nu pune în vază un boboc de trandafir ce abia a făcut 20 de ani, nu te vei bucura prea mult timp de el!
Nu mă opun căsătoriei, deşi sunt de acord că este o greşeală pe care ar trebui să o facă fiecare om (George Jessel) ... dar la momentul potrivit!

Într-o zi un coleg m-a întrebat dacă sunt căsătorită. (E drept, nu port verighetă!) I-am răspuns afirmativ fără a fi pregătită să îi ofer mai multe detalii. Deşi trecuseră mai bine de 3 ani de la eveniment mi-a făcut o urare pe care o voi ţine minte toată viaţa: "Să dea Dumnezeu să vă îngăduiţi unul pe altul!" Sunt convinsă că dacă cineva mi-ar fi făcut această urare în ziua nunţii, aş fi uitat-o aproape instantaneu şi nu i-aş fi înţeles

taina.

O să îi fac aceeaşi urare fratelui meu. Ştiu ca nu va înţelege nimic! Dar şi mai mult, sper să-şi folosească

inteligenţa şi să se bucure din nou de viaţă!