Trenul meu s-a oprit aici în urmă cu 9 ani! A venit aproape firesc prima ţigară. Îmi aduc aminte perfect senzaţia de maturitate pe care am simţit-o încă de la primul fum! Între timp m-am lasat de câteva ori de fumat. Ultima dată mi-am propus să mai fumez o ultimă ţigară la Sibiu cu 5 minute înainte ca trenul meu să plece din loc!
Nu ştiu încă momentul, aş vrea să fie la răsăritul soarelui şi dacă se poate ... să fie toamnă. Dacă un oraş e frumos toamna, e frumos şi în celelalte anotimpuri. Aşa m-a vrăjit şi Sibiul, cu toamna lui din Păltiniş şi cea din Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului. Am găsit aici o toamnă plină de înţeleciune şi farmec ancestral. Odată coborâtă din tren am (re)găsit aici oameni pe care îi ştiam dintr-o altă viaţă, oameni pe care i-am întâlnit în porturile speranţelor şi la răscruce de gânduri. Trenurile lor şi-au continuat însă călătoria. Uneori nici eu nu îmi mai găsesc locul în singurătatea Sibiului şi ştiu ca într-o zi şi trenul meu va porni din nou la drum.
Sibiul e frumos toamna ... dar aştept febril şuierul de acvilă al locomotivei mele!
M-am regasit in randurile pe care le-ai scris, cu o singura exceptie. Faptul ca ai gasit aici oameni pe care simteai ca-i cunoasti de-o viata. Fara suparare, cu mici exceptii, sibienii mi se par oameni de treaba, dar foarte reci. Dar nu e tarziu sa re(gasesc) noi sibieni! Toate cele bune si ma bucur ca am descoperit blogul tau. Imi place ce am gasit la tine! Mult succes in blogosfera~!
RăspundețiȘtergere