duminică, 27 februarie 2011

Bine, dar nu mă plâng...

În gaşca părinţilor mei, în "minunaţii" ani de dinainte de '89, exista un burlac trecut binişor de 40 ani. Îi spuneau "evreul" deşi nu cred să fi avut rădăcini iudaice, însă avea uneori un comportament destul de ciudat. La întrebarea "ce mai faci?" răspundea întotdeauna "bine, dar nu mă plâng". Din reflexul intelectului pus sub zăvorul cenzurii dictatoriale spre a spune că se trăia bine când se trăia rău şi că erau liberi când îşi simţeau mâinile încătuşate, se crease, mai ales pentru cei cu simţul umorului, un mod de existenţă. Nu ştiu dacă persoana respectivă mai răspunde şi acum cu acel "bine, dar nu mă plâng", însă acum nu-i mai găsesc hazul de altădată şi nu mai intuiesc comicul situaţiei.
Nu-ţi prea vine să râzi când te apasă o continuă îngrijorare existenţială, când grija zilei de mâine îţi colorează nopţile în alb, când simţi cum te pândeşte de după fiecare colţ de stradă dulăul fricii, când vezi ce putregai a ieşit din entuziasmul libertăţii cu care îşi amăgeau părinţii noştri sufletele în acel decembrie obscurizant.

joi, 24 februarie 2011

... de Dragobete!

Cea mai autentică declaraţie de dragoste!

El - tată fericit a doi flăcăi de nota 10!
Vlăduţ - fiul cel mic al tatălui fericit de mai sus!
           - vârsta 2 şi jumătate!
Un dialog de milioane:
"- Vlăduţ, pe cine iubeşti tu cel mai mult!
- Pe tati!
- Dar ce o să faci tu, dacă tati nu te mai iubeşte?
- ... Am să mor!"
                                     - .................................... !



luni, 21 februarie 2011

Uniunea Sovietică vs UE

Târg de animale la Jina! O toamnă caldă, culori arămii şi lume pestriţă!
În tot acest context povestea mea (reală) are doar două personaje: El-fotograful şi El-Bulibaşa.
Pentru El-fotograful octogenarul Bulibaşa pare a fi cel mai nimerit subiect al câtorva portrete de la acest târg. Fără să stea pe gânduri îşi începe munca de creaţie. Bliţurile nu par a fi însă pe placul lui El-Bulibaşa. Încruntat se îndreaptă spre fotograf pentru a-l trage la răspundere pentru curajul de care a dat dovadă.
Atacul a fost scurt.
El-fotograful l-a potolit uşor pe moşneag spunându-i că pozele pe care el le face acum vor intra în istorie odată cu intrarea României în Uniunea Europeană. Aici cei doi au ajuns la un numitor comun, bătrânul şi-a adus aminte de tinereţe şi în final, pregătit de o şedinţă foto în toată regula, şi-a liniştit mai tânărul interlocutor:    
"-Eii, nu fi trist, am scăpat noi de Uniunea Sovietică, vom scăpa şi de Uniunea Europeană!"

sâmbătă, 12 februarie 2011

Acasă ...

... în Ţara Dacilor Liberi!



“… În câte o ţâpuritură din Ţara Oaşului eu văd rezumatul întregii noastre culturi cu trecerea ei de la natură la rostire şi întruchipare artistică. Chiotul iniţial este încă natură: dacă vrei, este ceva de ordinul cântecului privighetorii, sau mai degrabă al privighetorului, un cântec despre care naturaliştii ne spun că nu este intonat pentru poeţi, ci doar pentru ca pasărea să anunţe în felul acesta că a pus stăpânire pe un loc, iar ceilalţi s-o lase acolo în rostul ei. Dar chiotul nostru – care şi el este un fel de a spune: ascultaţi-mă fraţilor, faceţi-mi şi mie loc în lume – trece în cuvânt, în viers, în logos, şi devine astfel, dintr-o suflare parcă altceva. Se preface într-un cântec care ar putea ţine cât lumea.” Constantin NOICA

marți, 8 februarie 2011

Turnul Babel în Arca lui Noe

Dacă cineva ar putea privi în acest moment lumea din afara ei, cred că ar vedea-o ca pe o Arcă a lui Noe, plutind haotic în apele acestui învolburat răstimp. Violenţă, războaie, crime, jurăminte false, lepădări de sine, alienare, stres, angoasă, orizonturi care se închid, planuri de viitor care nu duc niciunde, tentaţii devoratoare sunt maladiile care răscolesc tihna acestui timp şi care par să dea de ştire că se apropie cu paşi galopanţi Marele Final. Pofta de desăvârşire senzorială a omului, poate mai înverşunată ca oricând, poate duce cu gândul la acea ultimă zvâcnire a unei voinţe pe cale de a se înăbuşi pentru totdeauna. Se pare că am pierdut simţul naturii, echilibrul între coordonatele universului, înţelepciunea resemnării, calea cea dreaptă a unei gândiri lucide. Lăsând de izbelişte sufletul, ne frământă mai curând multumirea trupului şi satisfacerea imediată a unor orgolii iar această cursă contra cronometru spre o moarte fără glorie ne atrage mai mult decât înţelepciunea gândului liber...


sâmbătă, 5 februarie 2011

Nuntă contra naturii!


Nu mă pricep la politică, nu vreau să fac politică, dar ca şi cetăţean nu pot să nu mă întreb care este viitorul nostru, care va fi viitorul copiilor noştri într-o ţară în care nici nunţile nu mai sunt ce au fost!
O nuntă contra naturii cum ar zice unii! Citiţi aici!

marți, 1 februarie 2011

La mulţi ani!

La mulţi ani, măicuţa mea!
Sunt oameni în viaţa noastră cărora nu le vom putea mulţumi niciodată pentru ceea ce au facut pentru noi!


2%!

În 2011, la aproape 20 de ani de la înfiinţare, Facultatea de Jurnalistică de la Sibiu întră "în rândul lumii" şi înfiinţează o asociaţie - ALUMNI - Asociaţia gazetarilor absolvenţi (o structură care îşi propune în primul rând să potenţeze calitatea învăţământului jurnalistic sibian).
Da, aţi ghicit, informaţia de mai sus este un mic apropo pentru cei care nu au hotărât încotro să-şi redirecţioneze cei 2% din impozitul pe venit dar şi pentru cei care doresc realmente să se implice în această asociaţie.


"Sistemul "2%" permite contribuabililor persoane fizice sa directioneze 2% din impozitul lor pe venit catre o organizatie neguvernamentala. Este un sistem prin care cetatenii au posibilitatea sa decida in mod direct ce se intampla cu impozitele lor."