miercuri, 31 august 2011

Septembrie ...

Vrem, nu vrem ... a cam venit toamna! Personal m-am trezit cu nostalgia în vârful nasului şi m-am aruncat în pozele de început de august!
Vacanţa din acest an mi-a rezervat o surpriză tare plăcută. Mi-a oferit prilejul de a pătrunde într-un spaţiu pe care eu îl consider sacru: atelierul unui artist plastic.


duminică, 28 august 2011

Life in Pictures (2)

Pentru că uneori sufletul nostru cântă...


Initiatorul acestui joc pentru suflet este COSTIN.
Ii multumesc din suflet pentru invitatia de a participa si astazi DAMEI FARA CAMELII.
De asemenea salut oameni dragi aflati in colturi diferete ale lumii:  Carmen, Lia, Mihaela Bucataru!

Corul inocenţilor, cavalerul de azi şi cavalerul de ieri…


De trei zile Sibiul poartă haine medievale! Asta spun ştirile. În realitate doar centrul istoric are un iz de ... iarmaroc. Cei mai mulţi comercianţi par a fi din Ţinutul Secuiesc şi te îmbie cu produse mai mult sau mai puţin BIO. Săpunul se regăseşte aprope la fiecare tarabă! Să fie un apropo la epoca medievală?!


M-a impresionat expoziţia din faţa Muzeului Naţional Brukenthal. 5000 de figurine, aşezate mai mult sau mai puţin organizat, par a spune tot atâtea poveşti triste despre copii şi poate despre şansa ce nu li s-a oferit la timpul potrivit. Este o campanie de strângere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer. Ceata figurinelor se numeşte CORUL INOCENŢILOR. Iniţiativa îi aparţine artistului Andrei Pandea-Antonescu şi cuprinde "un mănunchi de sentimente, trăiri şi provocări pentru publicul contemporan într-un demers cultural care pune împreună arta plastică, altruismul şi spiritul civic".




Ceva mai acolo, pe Podul Mincinilor din Sibiu, îşi fac plimbarea de seara cavalerii şi domniţele din oraşul de pe Cibin. Tinereţea îi face atât de frumoşi încât nu mai are rost să le găseşti nod în papură dacă au sau nu costume medievale. Unul dintre cavaleri are însă ceva aparte …

Şi cum din peisaj nu puteau lipsi veteranii, am găsit şi o mostră ceva mai aproape de realitate.



vineri, 26 august 2011

Visul unui taximetrist ...


Mă “plimb” foarte rar cu taxiul. Nu cred că depăşesc degetele de la o mână dacă ar fi să contabilizez cursele pe an pe care la fac apelând la serviciile unui taximetrist. 
Sinceră să fiu pur şi simplu mi se pare că un astfel de serviciu nu îşi merită banii. E scump şi nu mă simt deloc confortabil. Se întâmplă totuşi câteodată să nu am alternativă şi atunci, cu strângere de inimă, mă apropii timid de vreo bestie “galbenă”! Aşa s-a întâmplat şi în urmă cu câteva săptămâni. 
Staţia de taxiuri Turnişor! Gândindu-ne la siguranţa noastră evităm să alegem maşina autohtonă şi alegem o variantă nemţească (nu e greu de ghicit marca). Taximetristul, uşor iritat văzându-ne cu bagaje, s-a coborât greoi de la volan cu intenţia de a ne deschide totuşi portbagajul. Politicos i-am spus unde am dori să ajungem: la ieşirea din Sibiu, mai exact la ieşirea pe de centura ocolitoare a oraşului, spre Sebeş! 
Destinaţia noatră s-a dovedit a fi o adevărată bombă pentru taximetrist! A lovit cu pumnul în caroseria maşinii şi ne-a răspuns răspicat că el s-a chinuit prea mult să ocupe un loc de parcare în zonă şi nu are de gând să iasă din rând pentru a “onora” comanda noastră. 
Am rămas fără replică şi ne-am întrebat retoric pentru a mia oara “cum e posibil aşa ceva?” Am ales un alt taximetrist ceva mai dornic să câştige o pâine! Dar am ajuns la concluzia că visul unor taximetrişti din Sibiu e acela de a prinde un loc de parcare bun şi mai puţin de a fi în mişcare!

Pentru ocaziile viitoare aş prefera această varriantă!
    

marți, 23 august 2011

Miercurea fără cuvinte (18)



... sau dreptul la tăcere!


"-Spune, mândră, ori ghiceşte
Codru' de ce îngălbeneşte,
Omu' de ce îmbătrâneşte?
- Codru' de zăpadă grea,
Omu' de inimă rea!"




Şi pentru că uneori cuvintele sunt de prisos, detaliile tăcerii le găsiţi aici, la CARMEN!

luni, 22 august 2011

De ce latră câinii?!


Sângele apă nu se face … dar ce te faci cu şarpele crescut la sân?

Exista oameni după care neobrăzarea atârnă ca o haină veche şi ruptă, oricât ar vrea să şi-o ascundă după farduri şi falduri. 
Apropo, v-ati întrebat vreodată de ce uneori cânii latră, aşa ca într-o doară, aparent, fără motiv?!




















Mama are mâinile ca de pâine, par fără putere, dar ele pot fi pernă pentru prunci ori prag de piatră sub talpa casei. Are mers de pasăre, părul ei îmi apare ca plantele plutitoare, împovărate de plânsul petalelor, ochii ei sunt pace adâncă… Prin degetele ei picură fluturi pâlpâitori… Nichita Stănescu

Ce n-aş da, ca din când în când, să mai citească şi alţii decât să-şi înece fiecare amurg în valurile negre ale hulii.    

miercuri, 17 august 2011

Poze cu peşte...

Am sărutat marea şi anul acesta. 
A fost o întâlnire scurtă, ca între doi prieteni ce se văd an de an fără a-şi spune cuvinte. Doar se privesc şi îşi citesc în suflet povestea nescrisă a ultimei absenţe. 
M-a aşteptat cu valuri în prima după-amiază, s-a prefăcut că nu mă cunoaşte, că a îmbătrânit şi o înşeală auzul. Gluma a ţinut-o până la prima atingere, apoi am depănat amintiri, o zi şi încă o zi….
Am vizitat pentru prima dată Vama Veche. După câţiva paşi, printr-o “mare” de oameni,  am fost tentată să cred că poti iubi acest loc doar atunci când ai o anumită vârstă. În realitate îl poţi iubi doar atâta timp cât ştii să trăieşti acea vârstă…
Ce am adus anul acesta de la mare? Poze. Poze cu peşte…






luni, 1 august 2011

Emotii de august!

Mai sunt cateva ore ... pana la Est - Cimislia - Republica Moldova!
Zama pe cocoş e gata, sarmalele sunt la fiert, vinul rosu e pus în carafă, plăcintele sunt la cuptor iar dragii noştri suedezi sunt deja în avion.
Basarabia, venim acasă!

Pentru o Noapte de poveste recomand ... CARMEN!