A fost o perioadă intensă, în care, alături de colegii mei, nu ne puteam gândi la prea multe lucruri! Ştiam ca vrem să scăpăm, nu era vorba nicidecum de "a termina". Visele ne erau mari şi deşi ne vedeam în toate colţurile ţării şi chiar ale lumii, ideea despărţirii nu ne tulbura încă liniştea!
Privind în urmă realizez că cel mai greu mi-a fost imediat după anunţarea rezultatelor. Nu-mi aduc aminte dacă a picat cineva, eram o generaţie bună. Nu au contat nici măcar notele, oricum au fost departe de adevărul pe care îl ştiam doar noi dar pe care viaţa avea să-l descopere fiecăruia în parte în anii ce au urmat. Am realizat însă abia în acel moment, că pentru cei mai mulţi dintre noi, este ultima noastră întâlnire pe scările Facultăţii de Jurnalistică. Acolo, unde multe după-amiezi ne-au prins adunând leu cu leu din fiecare buzunar, cumpărând o singură pâine de la chioşcul din faţa Facultăţii şi împărţind-o frăţeşte! Credeti-mă, era un gest de adevărată prietenie, nu de sărăcie! Eram atât de bogaţi spiritual!
Pe cei mai multi colegi nu i-am mai revăzut de atunci, cu unii am mai ţinut o vreme "legătura" iar apoi urmele noastre s-au şters. Există însă şi o categorie aparte, acei colegi care mi-au devenit prieteni încă din primul an de facultate!
Viaţa nu ne oferă şansa, sau poate nu ştim noi să o cerem, de-a ne vedea prea des, dar ştim mereu că există suflete ce vibrează undeva pentru noi!
Dragi absolvenţi - promoţia 2012 - rămâneţi prieteni! Păstraţi în suflet doar cele mai frumoase amintiri din cei trei ani de facultate! Fiţi Oameni, oriunde veţi merge şi nu uitaţi să zâmbiţi!
Cele mai calde salutări tuturor colegilor mei de facultate, promoţia 2005 JURNALISM!