Turnul Babel în Arca lui Noe

Dacă cineva ar putea privi în acest moment lumea din afara ei, cred că ar vedea-o ca pe o Arcă a lui Noe, plutind haotic în apele acestui învolburat răstimp. Violenţă, războaie, crime, jurăminte false, lepădări de sine, alienare, stres, angoasă, orizonturi care se închid, planuri de viitor care nu duc niciunde, tentaţii devoratoare sunt maladiile care răscolesc tihna acestui timp şi care par să dea de ştire că se apropie cu paşi galopanţi Marele Final. Pofta de desăvârşire senzorială a omului, poate mai înverşunată ca oricând, poate duce cu gândul la acea ultimă zvâcnire a unei voinţe pe cale de a se înăbuşi pentru totdeauna. Se pare că am pierdut simţul naturii, echilibrul între coordonatele universului, înţelepciunea resemnării, calea cea dreaptă a unei gândiri lucide. Lăsând de izbelişte sufletul, ne frământă mai curând multumirea trupului şi satisfacerea imediată a unor orgolii iar această cursă contra cronometru spre o moarte fără glorie ne atrage mai mult decât înţelepciunea gândului liber...