Un (alt) fel de scrisoare pentru Moş Crăciun...

Cred că e primul an, după foarte multă vreme, când îmi doresc ceva anume de Crăciun! Să nu mă înţelegeţi greşit. L-am aşteptat cu sfinţenie pe bătrânul Moş în fiecare an, dar m-am lăsat mereu în mărinimia sa atunci când a venit vorba de daruri! Vreau şi în acest an sănătate pentru părinţii mei, sănătate pentru prieteni şi pentru duşmani. Pentru sufletul meu vreau însă un tablou, un tablou adevărat, pe pânză şi în ulei, un tablou care să oglindească o mică parte din frumuseţea raiului în care m-am născut...

PSALM

Te aştept Doamne, dar cum şi unde să Te astept?
Cu faţa la pământ, într-un ungher de biserică
ori într-o chilie de pustnic unde numele Tău,
şoptit pe limba care a învăţat să vorbească rugându-se,
devine icoană purtătoare de sens?

...................................................

Ar trebui poate să te aştept nu în întinderea lumii
ci în adâncul sinelui meu, aşa cum ne învaţă scripturile.
Dar acolo Doamne e frig şi e ceaţă. Acolo orice iubire
expiază într-o duhoare de hoit. Acolo n-a mai măturat nimeni
de pe vremea copilăriei. Acolo
se aud căzând pietre din malurile surpate ale unui râu
ce n-a apucat nici până acum să-şi croiască o albie. Acolo
se bat între ele cu furci înroşite în foc
nişte fiinţe încornorate care-şi dispută
globulele albe şi roşii ale sângelui meu.
             Acolo, Doamne, nici eu n-am mai fost
de un secol.
                                          Vasile AVRAM