marți, 22 ianuarie 2013

Miercurea fara cuvinte (3) ... Padurea!

Cea mai simpatica si darnica vecina de la Cisnadie!



Detaliile tacerii va asteapta aici, la CARMEN!

12 comentarii:

  1. E trista padurea iarna... crengile alea golase parca se roaga la ceruri sa vina primavara mai repede...

    RăspundețiȘtergere
  2. si cea mai frumoasa! e si vecina mea din Cugir!

    RăspundețiȘtergere
  3. Privind imaginile nu ma pot abtine sa nu dardai si sa bag un "brrrr". :D
    ZI colorata sa ai! Happy WW!

    RăspundețiȘtergere
  4. Întotdeauna mi-au plăcut tufele de măceșe. Primăvara florile roz, iarna fructele roșii contrastând cu gheața de pe crengi.

    RăspundețiȘtergere
  5. E frumoasă, dar atât de tăcută pădurea, iarna...
    O seară liniștită vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Admirabile peisaje! Felicitari pentru frumoasele fotografii!

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte frumoase ambele fotografii! Macesele aproape uscate si ramurile acelea cu frunze ruginii dau culoare iernii.
    O noapte linistita!

    RăspundețiȘtergere
  8. ce pete frumoase de sangeriu pe albul imaculat al zapezii! ce peisaj superb, ce conorsionati sunt copacii batrani!
    PS: trebuie sa-ti povestesc ceva, ca rad de una singura si acum :)) Asta vara, pe perioada banchetului de revedere cu colegii de liceu, am locuit intr-o casa de vacanta in Cisnadie- eu, sotul meu, prietena mea Mihaela si sotul ei (sas din zona), deci in afara de Helmut, noi trei vorbeam si romaneste si germana. Am facut alegerea asta pentru ca si Mihaela este stabilita in Germania si ea nu mai are rude in Sibiu, asa ca am primit permisiunea de a locui in casa de vacanta a unei alte foste colege de a noastra. Asta a fost introducerea :) Acum, imagineaza-ti ca ne-am intors seara de la banchet, in starea euforica a petrecerii, cu un taxi. Am urcat fetele si Helmut în spate si Robert (sotul Mihaelei) în fata. In acel moment ne-am dat seama toti ca nu stim numele stazii unde eram cazati si am inceput sa vorbim pe germana, cum si ce sa spunem. Concluzia a fost, ca soferul sa ne lase la primele curbe la intre în Cisnadie. Asa ca Robert i-a spus soferului: "Va rugam, la primele curve-n Cisnadie". Soferul a facut ochii mari, a privit compatimitor spre noi - doamnele si a mai intrebat o data "unde va rog?" Robert a repetat si noi am dat din cap sa confirmam... apoi, ne-am dat seama ca doar pe germana se spune la curba Kurve si am început sa radem cu lacrimi. Helmut si soferul ne-au privit interzisi :))
    Va pup, draga mea. Imbratisari bavareze.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. minunat! ador când se-ntâmplă astfel e "neînţelegeri"!

      Ștergere
  9. foarte frumoase fotografiile tale!
    nu-i prea grea ierniţa! :)
    o săptămână frumoasă!

    RăspundețiȘtergere