Dacă ar putea privi cineva în acest moment lumea din afara ei, cu siguranţă că
ar vedea-o ca pe o Arcă a lui Noe, plutind haotic în apele acestui învolburat timp.
Violenţă, războaie, crime, jurăminte false, lepădări de sine, alienare, stres, angoasă,
orizonturi care se închid, planuri de viitor care nu duc niciunde, tentaţii devoratoare,
toate acestea ar fi doar câteva dintre maladiile care răscolesc tihna vremii noastre
şi care par să dea de ştire că se apropie cu paşi galopanţi, să spunem, Marele Final.
Pofta de desăvârşire senzorială a omului, poate mai înverşunată ca oricând, poate
duce cu gândul la acea ultimă zvâcnire a unei voinţe pe cale de a se înăbuşi pentru
totdeauna. Se pare că am pierdut simţul naturii, echilibrul între coordonatele universului,
înţelepciunea resemnării, calea cea dreaptă a unei gândiri lucide. Lăsând
de izbelişte sufletul, ne frământă mai curând multumirea trupului şi satisfacerea
imediată a unor orgolii, iar această cursă contra cronometru spre o moarte fără
mare dreptate ai... Este trist, dar acesta este adevaru: traim intr-o lume nebuna-nebuna!
RăspundețiȘtergere