luni, 1 noiembrie 2010

Despre neputinta de a fi

... de a fi ancorat in realitate. O realitate trista pentru mine si pentru majoritatea prietenilor mei, a celor care par a fi niste eroi doar pentru ca se zbat aici, acasa, in ceea ce numesc tara lor. Insa o realitate bonoma, in care grija zilei de maine pare un subiect nimerit pentru vreun roman ce tinteste probabil un Nobel, pentru cei care, cel putin teoretic, par a avea in maini fraiele destinului nostru profesional.
Incerc sa identific un posibil joc prin care sefii mei, sefii vostrii, sefii tuturor, sa arunce o privire si spre muritori, un joc care sa le ridice ochelarii de cai si printr-o usoara electrocutare neuronala sa le permita sa vada lava fierbinte in care se zbat supusii lor!
Astazi am inteles mai mult ca oricand perspectiva cioraniana a urmatorului mesaj: "Sunt oameni carora le este dat sa guste numai otrava din lucruri, pentru care orice surpriza este o surpriza dureroasa si orice experinta un nou prilej de tortura!"(Emil Cioran)  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu