Bine v-am regăsit în 2012! Sper să fie un an norocos pentru toţi, cu bucurii simple în fiecare zi!Dacă v-aţi întrebat pe unde am hoinărit în ultima vreme vă spun imediat!
Moş Crăciun a fost darnic, mi-a dat sania lui pentru Crăciunul în Ţara Oaşului! Sufletul meu a colindat astfel locurile sacre ale copilăriei!După un Crăciun românesc cu piftie si friptura de porc si curcan am socotit că ar fi înţelept să păşim în noul an pe schiuri. Aşa că Alpii Austriei ne-au primit din nou cu zăpadă din belşug şi pârtii de vis.
Să nu vă imaginaţi că am scăpat de peripeţii. Prima cireaşă am încasat-o la Vama Valea lui Mihai. Fericiţi nevoie mare, împărţiţi în două maşini, pregătim cărţile de identitate. Cei doi vameşi, unul român (bărbat) şi unul maghiar (femeie), scanează vizual documentele şi spre surprinderea noastră ne cer şi taloanele maşinilor. Surpriză! Revizia tehnică a unei maşini era expirată de câteva luni! (Naşule, să-ţi fie învăţătură de minte!)Aşa că am făcut cale întoarsă vreo 20 de km şi după o ora iată-ne din nou la frontieră. Primii 10 metri i-am trecut cu bine. De această dată, cea de a doua maşină (condusă de soţul meu, iar eu pe post de co-pilot) este trasă pe dreapta de poliţia de frontieră maghiară pentru control. "Aveţi ţigări?" Am respirat uşurată. "Nu". "Dar alcool, pălincă?" Aici am înghiţit uşor în sec, dar cu mare calm am dat acelaşi răspuns: "nu". Cum era să îi explic domnului poliţist, şi maghiar pe deasupra, că din Ţara Oaşului nu poţi să pleci fără o sticlă de pălincă oricare ar fi destinaţia. Cu puţin noroc cele 2 sticle de apă de foc au trecut neobservate, iar noi ne-am văzut de drum.
Am ajuns în Austria, la Werfen pe înserat dar fericiţi şi nerăbdători să se facă lumină. Abia aşteptam să urcăm pe pârtie. Ne-am cazat, am mâncat, am stat puţin la poveşti iar apoi ne-am dus la culcare. Un gând însă nu-mi dădea pace. "Oare am pus şi clăparii în maşină?" Nu am reuşit să adorm. Am luat geaca peste pijamale şi am coborât la maşină. Aţi ghicit, plecasem la război doar cu patul puştii, adică cu schiuri şi beţe, dar fără clăpari.
Din fericire austriecii erau pregătiţi pentru astfel de soldaţi şi ne-au închiriat repede 2 perechi de clăpari (eu zic că am scăpat ieftin cu 3,5 euro pe zi). După cinci zile de poveste de iarnă, ne-am întors spre casă cu promisiunea de a vizita Austria şi la vară pentru câteva drumeţii la picior şi cu bicicleta.
La capitolul călătorii pentru anul 2012 vă propun câteva destinaţii!
